Quelques règles de prononciation du roumain :
- le i final est zappé, ça fait une "mouillure" avec le mot suivant. Excepté les mots courts qui sont normalement prononcés... mais abrégés pour la chansons "Să-mi" devient "Săm"
j'ai un doute pour la ligne "Că doar s-o isprăvi cândva" et "Lăsaţi-mă"
- eu, oa, oi, ai... sont des diphtongues dont la première voyelle est forte, la deuxième est faible... mais ça se prononce en une fois : ai = aïe, oa = oi
- le trait d'union "de-amară" fait la liaison phonétique entre les 2 syllabes à prononcer en une seule "déa" + "mară"
Să-m' cânţ', cobzar, bătrân, ceva,
Să-m' cânţ' ce şti' mai bine,
Că vin ţioi da, şi ban' ţi-oi da,
Åži haina de pe mine!
Să-m' cânţ', cobzar, bătrân, ceva,
Să-m' cânţ' şi din chitară,
Că doar s-o isprăvi cândva
O viaţă-'tât de-amară!
Lăsaţ'-mă lângă pahar,
De viaţă nic' nu-m' pasă!
Eu sunt copilul nimănu'
Şi n-am nic' ban', nic' casă...
Lăsaţ'-mă în fund să stau
În crâşma-ntunecată,
Să beau, să plâng ş'-apoi să cânt,
Căc' am iubit o fată...
Să-m' cânţ', cobzar, din cobza ta
Povestea de iubire
Ce m-a făcut ca să tresar
De-atâta fericire.
|
